La trei luni după ce își părăsise orașul natal , Agnes și-a petrecut Crăciunul anului 1928 pe mare, în drum spre India. În timpul călătoriei , când vasul a ancorat în potul Madras, Agnes a rămas surprinsă să vadă strazile orașului pe care roiau oameni aproape dezbrăcați și obiceiurile de înmormantare ale oamenilor saraci. "Dacă oamenii din țara mea ar vedea aceste scene , ar fi recunoscători lui Dumnezeu că le-a dăruit o viața prosperă. " Aceasta a fost una din reflecțiile sale pe care le-a scris în timpul călătoriei, destinate unei publicații catolice misionare.
La începutul lunii ianuarie a anului 1929 , dupa un lung voiaj pe mare, a debarcat în Calcutta. Câteva zile mai târziu, au plecat spre zona de la poalele Muntilor Himalaya. Pe 24 martie 1931 , când perioada de pregătire s-a încheiat , Agnes a făcut primul ei legămant religios de călugariță cu apartenență la Ordinul Surorilor de Loreto. Numele ei de călugărie, pe care și-l alesese de una singură , avea să fie Tereza.
Dupa ce și-a finalizat perioada de pregatire, sora Tereza a fost trimisă la Scoala Sfânta Maria aparținând Conventului Loreto din cartierul Entally , aflat în partea estică a Calcuttei. Acolo se afla un orfelinat și un internat în perimetrul unei proprietăți înconjurate de ziduri înalte, unde va locui 16 ani. În mai 1937, la Darjeeling , când a depus "jurământul final de credință" , prin care își dedica întreaga viața cinului monahal în care intrase, și-a schimbat numele din sora Tereza în Maica Tereza. În data de 8 august 1948 arhiepiscopul Perie, șeful Bisericii Romano-Catolice din India, i-a comunicat Maicii Tereza ca în cadrul Curiei Romane s-a luat decizia să i se acorde un "Indult de exclaustrare "."Exclaustrare" însemnand de fapt că i se permitea să părăsească mânăstirea și să trăiască în lumea laică fără să-și piardă statutul monahal.
Unul din planurile sale de într-ajutoare a fost să construiască o casă pentru copiii străzilor care erau afectați de diverse boli și malnutriție.În fiecare zi întâlnea numeroși copii, neingrijiti si foarte bolnavi, ai căror părinți muriseră pe paturile Casei Muribunzilor din Kalighat .
În 1955, dorința ei s-a împlinit, iar prima instituție pentru copii,denumită Nirmala Shishu Bhavan, a fost înființată în cartierul în care se găsea și Casa Maicii.Nirmala Shishu Bhavan îndeplinea mai multe roluri, precum cea de orfelinat, clinică pediatrică și așezământ pentru copii cu dizabilități atât fizice, cât și psihice.Un numar mare dintre aceștia s-au însănătoșit și au început să ducă o viață normală,datorită îngrijirilor primite din partea surorilor de caritate, dar ,din nefericire , unii dintre aceștia nu au făcut față bolii și au decedat.Singurul lucru pe care Maica Tereza îl mai putea face în calitatea ei de slujitoare a Domnului era să continue să se roage pentru sufletele lor prigonite.
Activitățile maicii au depășit granițele naționale și barierele religioase , devenind cunoscute și opiniei publice europeene. Celebritatea i-a adus tot mai multe premii și distincții, dar atitudinea ei a rămas neschimbată. Sumele de bani aferente premiilor le-a folosit în totalitate pentru a finanța unele acțiuni caritabile . Figura ei blândă a devenit cunoscută în toată lumea în special când i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace ,în decembrie 1979 la Oslo.
Pe atunci ,Maica Tereza avea deja 70 de ani , iar starea ei de sănătate se degrada rapid. Tot în acea perioadă a fost internată și externată în repetate rânduri ,în ciuda acestui fapt , ea a continuat sa facă călătorii în jurul lumii. În 1989 a suferit un atac de cord, în urma căruia i s-a implantat un stimulator cardiac. În august 1996 s-a aflat încă o dată în pragul morții ,dar și-a revenit miraculos. Totuși, starea pozitivă de sănătate nu a durat prea mult , astfel că Maica Tereza a realizat că se apropie cu pași repezi spre moarte, astfel că și-a anunțat retragerea de la conducerea Ordinului Misionarelor Carității. Sora Nirmala a fost aleasă drept noua maică superioară. Ziua de 5 septembrie 1997 a reprezentat momentul în care Maica Tereza și-a dat ultima suflare, doborâtă de un atac de cord. Pe piatra funerară a fost gravat următorul verset biblic: "Iubește-ți aproapele, așa cum te-am iubit eu."
Maica Tereza reprezintă modelul voluntarului contemporan şi ar trebui sa luam drept exemplu faptul că şi-a dedicat întreaga viaţa într-ajutorării celor săraci.
