Combaterea poluării

Din cauza multor tragedii ale mediului înconjurător, de la jumătatea secolului XX, multe naţiuni au instituit legi cuprinzătoare proiectate pentru a repara distrugerile anterioare ale poluării necontrolate şi pentru a preveni viitoarele contaminări ale mediului. În Statele Unite a fost creat Actul pentru Aer Curat (Clean Air Act - 1970) prin care se reduceau semnificativ anumite tipuri de poluare ale aerului, cum ar fi emisiile de dioxid de sulf. Actul pentru Apa Curată (Clean Water Act - 1977) şi Actul pentru Apă Potabilă Curată (Safe Drinking Water Act - 1974) au stabilit norme pentru deversarea poluanţilor în ape şi standarde pentru calitatea apei potabile. Actul pentru Controlul Substanţelor Toxice (Toxic Substance Control Act - 1976) şi Actul pentru Conservarea şi Recuperarea Resurselor (Resource Conservation and Recovery Act - 1976) au fost create pentru a supraveghea şi controla deşeurile periculoase. După 1980 au fost create programe care alocau fonduri pentru curăţarea celor mai contaminate terenuri de depozitare a deşeurilor. Aceste acte şi alte câteva legi federale ale unor state individuale au ajutat limitarea poluării dar progresele au fost lente şi au rămas multe probleme cu privire la zonele cu contaminări severe din cauza lipsei fondurilor pentru curăţare şi din cauza problemelor în aplicarea legilor.

Înţelegerile internaţionale au jucat un rol important în reducerea poluării globale. Protocolul de la Montréal cu privire la Substanţele care Distrug Stratul de Ozon (1987) a fixat date internaţionale până la care să fie reduse emisiile de substanţe chimice, cum ar fi CFC, despre care se ştie că distruge stratul de ozon. Convenţia Basel pentru Controlul Transporturilor Internaţionale ale Deşeurilor Periculoase şi Depozitarea Lor (1989) serveşte ca punct de reper pentru reglementările internaţionale ce se ocupă de transportarea deşeurilor periculoase şi depozitarea lor...(download continuare)